Iepure secuiesc

Scurt istoric:

Fondatorul rasei, un mascul de culoare sallander s-a născut în 2010, la Sânmartin, județul Harghita, din iepuri de rasă comună; dintr-un mascul de culoare thuringer, și o femelă de culoare chinchilla. Ulterior acest mascul a fost împerecheat cu femele de culoare chinchilla, galben și negru, din care s-au obținut și niște pui de culoarea dorită, care au depus baza acestei rase. În cursul anilor s-a mai folosit și sânge de berbec german și californian pentru a obține un corp mai robust și caracteristici de sacrificare mai bune. În prezent se urmărește obținerea unei rase de carne nepretențioase, rezistente la condițiile care pot fi oferite de oamenii satului, însă cu un aspect elegant, unic.

Caracteristicile rasei:


1. Forma corpului și tipul:

Corpul este ușor întins, cilindric, în față și în spate la fel de lat. Spatele este ușor arcuit, cu musculatură bine dezvoltată. Pieptul trebuie să fie bine dezvoltat. Gâtul este scurt, cu o ceafă puternică. Membrele sunt de lungime medie, cu o bază osoasă fină, dar puternică. Aspectul general este un iepure puternic, bine îmbrăcat în carne, dar nu grosolan.


2. Greutatea:

Greutatea minimă este 4.00 kg, greutatea maximă fiind 6.00 kg.


3. Părul:

Părul este de lungime medie (cca. 3 cm), cu puf dens, uniform și nu foarte aspru.


4. Capul și urechile:

Capul este puternic, cu o frunte lată, obraji bine dezvoltați, nasul ușor arcuit. Dimorfismul sexual este evident. Ochii sunt vioi, de culoare gri. Urechile sunt cărnoase, acoperite de păr, în partea de sus ușor ascuțite. Lungimea lor este 11-14 cm.


5. Culoarea:

Culoarea exterioară este gri-cenușie omogenă, cu un desen șters, fără o delimitare puternică. Vârfurile firelor de păr sunt negre, iar culoarea intermediară și cea de bază este albă. Sunt acceptate și variantele havana și albastru, la care vârful firelor de păr este de culoare maroniu, respectiv albastru.


6. Desenul marcant:

Iepurii prezintă o mască mai închisă la culoare, care însă nu trebuie să se întindă deasupra ochilor. Urechile, membrele, coada sunt de asemenea mai închise la culoare. Pe părțile laterale și coapse se întinde o bandă lată, închisă, care e bine să fie cât mai evidentă, dar nu trebuie să fie delimitată puternic.